Vraja călătorului iubit

Întreb în zare

Păsări călătoare

Dacă al tău dor,

De lume iubitor,

Îmi va da pace

Sau va face

Din om, neom

Din floare, pom

Din lună, soare

Din nisip, mare

Din negru, alb

Din rece, cald

Din ziuă, noapte

Din țipăt, șoapte.

 

Însă trecând o zi

Și încă o zi,

Lumina-n negură a trecut

Și luna grav a apărut.

Soarele nu se mai ivi

Vraja nu se mai risipi.

Dorințe-n scrum s-au năpădit,

Albul-n negru a pălit,

Floarea pom s-a prefăcut,

Nisipul-n mare a trecut,

Țipătul șoaptă a devenit

Iar tu tot nu ai venit…

10846819_756778511036877_213605328_n

Anunțuri

Scrisul

Scrisul este ca un țipăt într-o liniște absolută. Este o eliberare, o luptă interioară pentru o eventuală redescoperire a sinelui. Scrii ca să îți trăiești încă o dată emoțiile, să le alimentezi la maxim, pentru ca mai apoi sa te detașezi, iar tot ce ai simțit să rămână doar o umbră…umbra cuvintelor. Cel puțin teoretic. Pentru că practic iertarea, uitarea sunt lucrurile care par cele mai simple, însă sunt atât de dificile. Îți îngreunează sufletul și mintea, îți lasă goluri, pe care nu le poți umple ușor. Scrii ca sa iti așezi gândurile, ca să te înțelegi. Îți citești și recitești propriile rânduri doar în speranța că poate de această dată vei realiza că doar tu, luptând cu propria-ți realitate  poți să îți repari sufletul și rațiunea. Dacă ai noroc, te înţelegi după prima scriere. Dacă nu, vei scrie iar şi iar şi vei ramâne stingher printre gândurile tale, un neînţeles într-o lume ce doar pare a fi  perfectă.

woman-writing

Scândura albă a bărcilor de vis

 

Doar scândura albă a bărcilor de vis

Alunecă ușor pe infinitul întins

Pe marea cea calmă, ce de zor șopteste

A ei frumoasă și dulce poveste.

 

Iar eu tot vâslesc în neștire

Fără gând, fără țintire

Mă las condusă de val

Spre un neștiut hotar.

 

Și-n mijlocul întinsului imens

Totul capătă un sens.

N-am nevoie de condei

Doar de respirație și ritmul ei.

 

Nici busola-mi nu mai zăresc

Drumul ca să il găsesc.

Dar rămân mergând-nainte

Printre gânduri și cuvinte.

10863550_756784904369571_1282207728_n

De azi pe mâine

Azi a trecut

Și mâine vine,

Însă în mine

Se mai vorbește

Și acum

Despre tine.

10884410_756776841037044_1988972922_n

Amurg în doi

10877771_756776831037045_1113350155_n

Stau în tihnă și privesc

Stelele ce înfloresc.

Și admir duioasa lună

Ce azi poartă cunună.

Căci s-a-ntâlnit cu al ei soare

Ce i-a dat a lui culoare.

Și dispare, e firește

Căci el mult o mai iubește.

Și o lasă să respire

Intru a lor contopire,

Ce o așteaptă în neștire

Liniștit păn-la asfinţire.

Atunci iar se-ntâlnesc

Și ei mult se mai iubesc.

Dar când zorii ușor dispar

Apare al dragostei hotar.

Luna pleacă necajită,

Vrea sa fie iar iubită.

Soarele e tare supărat,

Nu vrea sa fie uitat.

Și acum iar se despart,

Însă speră neîncetat

Că se vor reîntâlni

La apus pe la câmpii.

Dar cu cât doru-i mai mare

Dragoastea e și mai tare.

Chiar de rar se întâlnesc

Dulce ei se mai iubesc.

Și atunci când se zăresc

Iară se îndrăgostesc.

Și se-ntreabă de ce poartă

Această umilă soartă.

10863547_756776837703711_1062510555_n

Iarna pe deal

Încet în suflet mi s-așterne
Zăpada iernii ce tocmai s-a ivit.
Cu fulgii deși care continuu-i cerne
Pe inima-mi ce-a adormit.

E o liniște apăsătoare.
Copaci goi, străini de dor,
Eu ma pierd ușor în zare,
Sub al iernii greu covor.

Și văd flori albe la geamuri
Înghețate, suspinând
Către golașele ramuri
De durere clătinând.

E un ger viclean, cumplit
Ce a amorțit natura.
Un iepure mai zgribulit
Caută grăbit căldura.

Iar ușor pe deal coboară
Al nopții veșmânt înnegurat,
Milioane de lumini stau să răsară
Sub al lunii feeric regat.

Doar colindători se mai aud
Umblând fără de oprire,
Prin întunericul surd
Întru a lui Hristos vestire.

winter-night-wallpaper-1024x640

Dincolo de cuvinte

Dincolo de cuvinte e tăcerea. E doar ea ca o prezență regasită în abisul unei liniști țipătoare. Mută, surdă și totuși atât de grăitoare. Nu o poți vedea, nu o poți atinge. O poți doar simți ca o durere acută înfiptă adânc într-un trup obosit de atâta căutare. Lipsă, gol, incertitudine. Nu mai ai garanția niciunui sentiment. Agonia macină și sporește greutatea care apasă continuu pe sufletul nesigur și pe rațiunea care nu mai este capabilă să își facă datoria. Nu știi ce urmează, nu înțelegi tăcerea și sensul ei. Iar oricât te-ai strădui să îi ghicești cifrul, ți se pare din ce în ce mai greu de atins. Răspunsul e aproape, adevărul e la mijloc, dar tu ești atât de departe. E liniște. Banal, asurzitior. E doar tăcerea dintre noi.

42f2699dc7da1ff215a1d723fd72a152

Previous Older Entries

Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu

calatorprintaramea

Just another WordPress.com site

O mAMika FoaRtE FerICiTa!!!

“Fais de ta vie un rêve et d'un rêve, une réalité.”

Memorii in cerneala

“Fais de ta vie un rêve et d'un rêve, une réalité.”

Aditi Gheran

Emotional Rollercoaster

rebeccapieces

bucati din sufletul meu, ce am simtit am iubit si am pierdut.

notițe în sufletul meu

Pace celor ce vin. Bucurie celor ce rămân. Binecuvântare celor ce pleacă.

T's Secrets

Secretele unei vieţi sănătoase

drunkdreamer

For in dreams , we enter a world that's entirely our own.

eljijinews

Opinii,umor,ironie,clipuri virale,sport,muzica,live fotbal,caterinca,tehnologie

prietendevremerea

O vorba buna

Maxima

Electronic thoughts Follow me and enjoy !

yukiblack.wordpress.com/

“Thank you for the tragedy. I need it for my art.” Kurt Cobain

EARTH CHANGE MZ

Viziunea mea asupra omului nou este cea a rebelului in cautarea SINELUI, a fetei lui adevarate. Un om pregatit sa arunce toate mastile, toate caracterele prefabricate, toata ipocrizia, gata sa arate lumii cine este el cu adevarat. Si daca va fi iubit sau condamnat, respectat sau huiduit, incoronat sau crucificat, pentru el va fi acelasi lucru, fiindca A FI TU INSUTI este cea mare binecuvantare a EXISTENTEI. Un om adevarat, sincer, care cunoaste IUBIREA si COMPASIUNEA intelege ca oamenii sunt orbi, inconstienti cu spiritul adormit ~ OSHO (CARTEA DESPRE BARBATI)

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Vis în abis

“Fais de ta vie un rêve et d'un rêve, une réalité.”

Şi Dumnezeu a preferat bărbatul

Uneori, măcar din când în când, e obligatoriu să ne reducem doar la doi. Să râdem în doi, să povestim în doi, să trăim în doi. Sufletului îi este bine când se împarte la doi.

%d blogeri au apreciat asta: